Cum te îngroapă o traducere proastă – cazul vestitei declarații a lui Hrușciov
În anul 1956, în plin război rece, Nikita Hrusciov îi invită pe ambasadorii țărilor NATO și ai altor țări – vestice sau prietene la o recepție, în fața cărora spune „My vas pokhoronim!”, ceea ce interpretul său personal traduce audienței cu „We will bury you!”. Se poate citi declarația completă online, căci între timp expresia a ajuns să aibă propria pagină de Wikipedia. Ambasadorii părăsesc sala, urmează reacții furibunde în presă. Nu degeaba, căci în Statele Unite declarația este interpretată ca o amenințare cu anihilarea nucleară. La urma urmei, cu doar o săptămână înainte de recepția cu pricina, trupele rusești tocmai reușiseră reprimarea Revoluției Ungare, căci ungurii îndrăzniseră să se ridice împotriva sărăciei, a foamei pricinuite de exporturile de hrană către U.R.S.S. sau a epurărilor politice de tip stalinist. Cu această intervenție, rușii se asiguraseră că revoluția antisovietică așa cum era văzută ea în vest, (contrarevoluția, cum îi zicea Hrușciov), se termina cu înscăunarea unui guvern-marionetă prorus, cum avea să se întâmple și în alte cazuri. Revenind la declarația lui Hrușciov, aceasta poate căpăta și alte interpretări, mai puțin apocaliptice, ducând mai degrabă la conotații ideologice. Văzând astfel lucrurile, comuniștii se asigurau pe sine că aveau să învingă în „lupta de clasă” și deci, să rămână ultimii pe poziție în urma prăbușirii capitalismului. Trebuie spus și că vorbele lui Hrușciov nu au fost bine primite nici de politicienii comuniști ponderați din blocul estic. A vrut oare Hrușciov să spună ceea ce a tradus interpretul? Dar interpretul? Mesajul liderului sovietic rămâne totuși la voia interpretării personale a fiecărui receptor. Căci se poate îngropa și securea războiului, dar la fel de bine poate fi îngropat și un adversar, copleșindu-l prin forță brută și depășindu-l numeric în mod colosal, așa cum pățiseră nemții (și ungurii și românii) la Stalingrad. Mai târziu, Hrușciov avea să clarifice: „Am spus odată o să vă-ngropăm și (cuvintele) astea mi-au adus necazuri. Bineînțeles că n-o să vă-ngropăm cu lopata. O să vă îngroape propria voastră clasă muncitoare”. Născut mult după pățania ambasadorilor vestici de la Moscova, eu am descoperit-o în versurile lui Sting, care își agață speranța pentru supraviețuirea civilizației umane în dragostea popoarelor pentru propriii copii. „How can I save my little boy from Oppenheimer’s deadly toy…”. Căci argumentul dragostei pentru semeni fusese desființat de Hrușciov în aceeași recepție. Șaizeci și ceva de ani mai târziu, omenirea are din nou de ales între Hrușciov și Sting. https://www.youtube.com/watch?v=wHylQRVN2Qs
